Cămara inimii mele – Ce adun în suflet și ce dăruiesc celorlalți” atelier catehetic în Parohia “Înălțarea Domnului” Mihail Kogălniceanu
Duminică, 15 noiembrie, după oficierea Sfintei Liturghii a fost desfășurată activitatea catehetică intitulată „Cămara inimii mele – Ce adun în suflet și ce dăruiesc celorlalți”, având ca punct de plecare Pilda Samarineanului Milostiv, relatată de Sfântul Evanghelist Luca (10, 25-37).
Activitatea a urmărit să transforme mesajul Sfintei Evanghelii într-o experiență de învățare apropiată de universul copiilor, ajutându-i să înțeleagă că iubirea creștină nu se rezumă la cuvinte sau sentimente, ci se concretizează prin fapte de milostenie, grijă, iertare și solidaritate față de aproapele.
Pornind de la întrebarea Mântuitorului și de la îndemnul Său final: „Mergi și fă și tu asemenea!”, copiii au fost invitați să descopere cine este aproapele lor și cum pot deveni, la rândul lor, samarineni milostivi în familie, la școală, între prieteni și în comunitatea din care fac parte.
Prima parte a întâlnirii a fost dedicată lecturii Sfintei Evanghelii. Prin intermediul dialogului și al întrebărilor interactive, copiii au fost îndemnați să reflecteze asupra atitudinii personajelor din pildă . Discuțiile au evidențiat faptul că aproapele nu este doar persoana apropiată nouă sau cea pe care o cunoaștem, ci orice om care are nevoie de sprijinul, atenția și ajutorul nostru.
Un moment deosebit al activității l-a constituit atelierul creativ „Cămara inimii mele”. Fiecare copil a primit un borcan pe care l-a personalizat, transformându-l într-un simbol al propriei inimi. În interiorul acestuia au așezat bilețele pe care au scris sau desenat virtuțile și valorile pe care doresc să le cultive în suflet: iubirea, bunătatea, răbdarea, iertarea, recunoștința, prietenia, generozitatea și rugăciunea.
În același timp, prin intermediul unor cartonașe prinse de o ață in exteriorul borcanului, copiii au identificat acele comportamente și atitudini la care doresc să renunțe, cu ajutorul lui Dumnezeu: egoismul, invidia, minciuna, răutatea, nepăsarea, judecarea aproapelui sau vorbele care rănesc. Exercițiul a urmărit să le ofere prilejul unei introspecții sincere, înțelegând că îndreptarea începe prin conștientizarea propriilor greșeli și prin dorința de a le înlocui cu fapte bune. Totodată, copiii au fost încurajați să păstreze aceste reflecții în intimitatea lor, fără a fi obligați să le împărtășească public.
„Fiecare este un dar. Împreună suntem o binecuvântare!”, acest moment a fost realizat cu ajutorul unui coș cu fructe . Pornind de la frumusețea, forma, culoarea și particularitățile fiecărui fruct, copiii au descoperit că, asemenea acestora, fiecare om este unic, valoros și înzestrat de Dumnezeu cu daruri proprii. Unii sunt mai răbdători, alții mai curajoși, unii au înclinații artistice, alții se remarcă prin bunătate, atenție sau capacitatea de a-i încuraja pe cei din jur.
Așezate împreună în același coș, fructele au devenit simbolul comunității în care fiecare își păstrează frumusețea și unicitatea, dar contribuie la armonia întregului.
Un alt moment al catehezei a fost dedicat imaginilor din jocul de societate Dixit, care au devenit punctul de plecare pentru exerciții de imaginație și interpretare. Deși toți copiii priveau aceeași imagine, fiecare a putut descoperi în ea un sens diferit, o emoție sau o poveste personală. Prin această experiență, am discutat despre felul în care fiecare om privește lumea prin propriile trăiri și experiențe și despre faptul că, de multe ori, nu putem cunoaște povara pe care celălalt o poartă în suflet. Un zâmbet poate ascunde o tristețe, iar un comportament mai puțin plăcut poate avea în spate o suferință pe care nu o cunoaștem. De aceea, suntem chemați să nu judecăm în grabă, ci să privim cu înțelegere, răbdare și compasiune spre cei de lângă noi.
Prin această activitate, copiii au fost încurajați să înțeleagă că adevărata frumusețe a sufletului se descoperă în iubirea oferită celorlalți.
„Nu trebuie să fim la fel pentru a fi uniți. Trebuie să învățăm să ne iubim, să ne sprijinim și să ne dăruim unii altora din frumusețea darurilor pe care Dumnezeu le-a așezat în fiecare dintre noi.”
A consemnat, preot Roșu Lucian







